Tineretul naţiunii noastre…

Cu toate că este deja cunoscut faptul că tinerele generaţii sunt mult mai dezvoltate intelectual decât precedentele, realitatea de zi cu zi pare să contrazică acest fapt. De ce spun acest lucru? Pentru că zi de zi văd eşuări ale societăţii româneşti în generalul mediu în care trăiesc. Cât despre ceea ce aud, cel mai mult mi-aş dori să nu mai fiu nevoită să circul cu mijloacele de transport în comun.

Ideea e că de la o vreme încoace, nu mai rezist să stau mai mult de câteva minute în tramvai sau pe stradă fără să mă întreb ce mănâncă tineretul din ziua de astăzi de le crează o asemenea stare de demenţă. Ba chiar am devenit dependentă de muzică, ceea ce nu îmi place deloc, în contextul în care rareori accept că sunt realmente dependentă de un anume lucru. Totuşi, nu am de ales dacă nu îmi doresc să mă declar o adevărată sadică ascultând limbajul extrem de „elevat“ al tineretului, sau chiar al copiilor.

Cum găştile sunt în mare vogă acum, puştanii şi chiar domnişoarele vieţuiesc doar în grup şi vorbesc mai urât decât cei mai needucaţi oameni de pe planetă, cu toate că părinţii lor iau credite din bancă ca să îi trimită la facultate. Pentru necunoscători – deşi nu cred că cineva nu e în temă cu acest subiect – viitorul ţării noastre nu mai are nume deoarece fiecare copil, adolescent sau tânăr nu i se adresează celuilalt pe nume, ci înjurându-l. În contextul în care nu pot să dau exemple pentru că nu mă lasă legea morală să fac acest lucru, mă rezum la marea mea întrebare: DE CE fac acest lucru?

Zilele trecute, eram în tramvai şi mă pregăteam psihic pentru a asista la o oră la un liceu din Arad, iar câţiva liceeni „discutau“ în spatele meu. În cele zece minute în care m-am abţinut cât am putut să nu le dau o palmă la fiecare, nu am reuşit să le aflu numele dar ştiu sigur că sunt obsedaţi sexual, având în vedere că au folosit asemenea cuvinte la fiecare trei cuvinte. Din păcate, de data aceasta am fost obligată să nu apelez la muzică pentru că era o înghesuială de nedescris, ca în cele din urmă am primit şi o palmă peste fund la coborârea onorabilor gentlemani.

Trecând peste acest incident absolut obişnuit, îmi permit să trec la fandositele domnişoare care nu sunt deloc mai prejos decât băieţii „cool“. Nici ele nu vorbesc mai frumos, ba chiar m-am lămurit că acestea pot fi şi mai odioase când vine vorba de exprimarea ideilor.

Ceea ce nu am înţeles eu până acum, este cum de s-a tras concluzia că generaţiile tinere sunt mai dezvoltate intelectual. Bănuiesc că este o greşeală pentru că eu nu am auzit nici o persoană de vârstă mai înaintată vorbind într-un asemenea hal, fie ea din mediul rural sau urban.

În acelaşi timp, nu contest că există tineri deştepţi şi educaţi dar rămân la ideea că ceea ce scoţi din gură reprezintă ceea ce eşti. Totuşi, văzând atâta prostie la copiii şi la tinerii de vârsta mea, stau şi mă gândesc dacă nu cumva trăim într-o lume care se duce de râpă, sau dacă nu cumva sunt eu prea depăşită de situaţie.
În orice caz, cât voi mai merge cu tramvaiul, îmi voi păstra dependenţa faţă de muzică dar mă întreb…este bine să ne facem că nu auzim sau ar fi bine să ne mobilizăm?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *