“ …sunt un suflet și am un corp”

Viața fiecărui om este diferită  de a altora…unii spun că sunt stăpânii vieții lor iar alții sunt convinși că sunt victime ale destinului, în totalitate. Indiferent de care parte ne aflăm, cu greu ne vom aminti de crezurile noastre atunci când un oarecare medic ne anunță că niște banale analize medicale au scos la iveală anumite neregularități, care se dovedesc a fi, mai târziu, motivul pentru care ai pierdut controlul asupra propriei existențe.

Vestea vine ca un fulger, de la o persoană cu un chip care nu schițează nici un gest, nici o frântură de compasiune. Mesajul îți trezește sentimente care nu se aseamănă cu nimic din ce ai trăit înainte – deodată, câteva cuvinte rostite de un străin, îți ruinează lumea. Trei litere fără sens semnifică începutul unei alte vieți, una care cu siguranță te va aduce la limite reale, fizice și psihice. “Am descoperit că ești infectat cu HIV” – acesta este discursul medicului antrenat să ruineze vieți, robotului care cel mai bine se pricepe să dea verdicte. Alte trei cuvinte urmează imediat – “Îmi pare rău”

În acest moment se produce catastrofa care îți îneacă toate visele și speranțele – mintea nu pricepe ce spunea medicul, ochii nu mai văd să citească care e rezultatul analizelor, scris pe fișa gălbuie, inima-ți stă să iasă din piept și nimic nu mai are sens. Pentru câteva minute…apoi faci conexiunea cu realitatea, îți amintești ce înseamnă HIV și te năpădesc lacrimile și disperarea. Urmează întrebarea “De ce eu?”, care nu va primi niciodată răspuns.

Înnebunit de situație, rătăcești prin lume și aștepți să te trezești din coșmar, să primești înapoi viața pe care o iubeai enorm, chiar dacă nu o savurai înainte. Îndepărtezi tot ce se apropie de tine, tânjești ca un nou-născut după căldura mediului sigur și nedisturbat, gândești cu sufletul despre trup și îi ceri înapoi sacritatea.

Încetul cu încetul afli ce înseamnă HIV, ce însemni tu cu HIV și ce va urma în noua lume. Devii conștient de diferențele ce le aduce acest virus în corpul tău…în viața ta. Din ce în ce mai multe întrebări și enigme îți invadează nopțile, zilele, mediul.

Indiferent care sunt eforturile pe care le fac cei din jurul tău pentru a te încuraja, simți că  cei mai mulți dintre ei se îndepărtează, fug de responsabilitatea de a intra în contact cu tine, pentru că au auzit miturile care spun că virusul  se ia din aer, sau dacă dau, pur și simplu, mâna cu tine. De la acest sentiment și până la disperare totală mai este doar puțin. Toți știm că de virusul HIV nu se poate scăpa și că cei mai mulți dintre cei infectați nu mai au prea mult timp pentru a se bucura de viață. Cu toate acestea, alte mituri spun că, de fapt, există căi medicale de a nimici acest virus care atacă milioane de oameni, în întreaga lume.

Revenind la disperarea care îl atacă pe cel care abia a aflat că viața lui s-a scurtat cu mulți ani și evenimente, trebuie să ne amintim și de motivul care cauzează asemenea tragedii omenești. Un stil de viață dezorganizat sau un mare ghinion este tot ce ai nevoie pentru a deveni unul dintre milioanele de oameni purtători de HIV, care-ți vor deveni camarazi de suferință. Considerat drept cel mai crunt virus cu care a avut de-a face omenirea, HIV poate fi transmis extrem de simplu – cel mai adesea prin sânge și contact sexual neprotejat. În mod neoficial, se pare că majoritatea cazurilor sunt infectate în spitale, datorită neglijenței și neseriozității cadrelor medicale, lucru des întâlnit în țările subdezvoltate, cum ar fi și cazul României. Statisticile care arată numărul persoanelor infectate cu HIV sunt catastrofale și este dovedit faptul că inconștiența oamenilor este cea care duce la acestea.

Din toate statisticile, rămâne sufletul fiecărei făpturi umane infectate cu HIV, care în timp, devine conștientă de soarta sa. Cel mai dificil lucru este să te accepți pe tine ca fiind altceva dar același, același suflet într-un trup suferind. Extrem de greu este să continui ceea ce ai început – planuri, studiu, muncă, dragoste….

Simțiri extreme te încearcă  din momentul în care ai aflat că ești “condamnat” și nu le poți înlătura nici un moment din gândurile tale, visurile tale sau sufletul tău. Cel mai dificil este momentul când realizezi că trupul tău devine din ce în ce mai slab – ai nevoie de ajutor dar te opui să îl ceri pentru că ai învățat că trebuie să lupți. Însă lupta nu este cea mai viabilă soluție. Viața de dinainte a rămas demult în urmă, iar viața actuală nu mai există.

Lucrurile cotidiene ți se par absurde, oamenii nu mai au sentimente iar tu ești aproape nimic. De fapt, nu este așa….ci cu totul altfel. Trupul tău suferă dar sufletul trebuie să rămână același, plin de optimism și aspirații.

Numeroase emisiuni prezintă viața persoanelor cu HIV, o viață de suferință tăcută și împăcare cu nimic. Toată lumea știe, vede dar nimeni nu înțelege. Mii, milioane de oameni suferă din pricina altor suferinzi sau din cauza unui ac infectat cu care ai primit un vaccin, culmea…împotriva hepatitei. Totul este un subiect tabu, aproape nimeni nu știe cum se va manifesta virusul sau cât va suferi persoana a cărei viață s-a încheiat cu banalele analize de sânge.

EI știu….ei suferă în tăcere și speră ca virusul să stea cuminte pentru o perioadă  sau nădăjduiesc că un cercetător nebun le va reda sănătatea. Lumea lor este colorată într-un negru adânc, rareori cu nuanțe de gri. Ei nu mai pot iubi pentru că iubirea lor înseamnă suferință, nu mai pot trăi pentru că viața lor înseamnă prea puțin. Speranța nu mai are loc în sufletul acestor biete ființe…alții renunță să lupte prea devreme – e de înțeles.

Totuși, un om înseamnă un suflet care există AICI printr-un corp. Corpul este invadat de HIV…nu sufletul.

Stai într-un centru care ar trebui să îți ofere ajutor dar de aici simplu poți afla ce va urma în noua ta viață, lesne ți se spune cum ai ajuns în această situație…

Cert este că fiecare avem un destin sau fiecare ne aducem pe noi înșine în această situație de limită. În joc este multă suferință și mai multă  putere, decizia este a lumii sau a noastră…nimeni nu a aflat încă. Curajul îl au unii, puterea doar câțiva și speranța prea puțini.

Fiecare merităm o existență lină, fără prea multe coborâșuri, dar ce faci în momentul când medicul îți spune, fără vreo atenție anume…că ai HIV?

Răspunsul îl are marea de oameni care simt în fiecare clipă, greutatea vieţii pe care o duc. Esenţial este să eviţi să ajungi în acea lume, fereşte-te de ocaziile care îţi oferă suferinţă gratuit, nu apleca urechea la lucrurile care te vor costa, mai târziu, mult mai mult. Însă cei care au păşit deja în lumea HIV, ce mai au de făcut, unde vor ajunge? Bineînţeles că pot ajunge departe, mai au de făcut multe. Nu renunţa la tot ceea ce iubeşti în sinea ta pentru că ai aflat că nu mai este totul roz în lumea ta, pentru că ştii că va fi greu în continuare. Tragedia nu atrage nimic bun însă optimismul te va ajuta să găseşti soluţii, pe care poate nimeni nu le-a găsit până acum.

În fiecare zi simţi depărtarea tot mai mare care intervine între tine şi ceilalţi, dar nu uita că tu lărgeşti această distanţă. Ochii tăi nu mai văd în culori, sufletul tău nu mai cunoaşte bucuria, dar ţime doar de tine să fii în continuare cea mai bună variantă a ta. Nu te ascunde de oameni, vorbeşte cu ei despre tine, fii sincer dar nu transforma suferinţa ta în povară. Speră că vei primi o şansă la o viaţă mai bună, iubeşte în continuare, munceşte şi dezvoltă-te în continuare.

Nu uita nici un moment că eşti un suflet care are un corp, nu un corp care are un suflet.