Şoferi, pe ei!

Vrei, nu vrei, de benzină ai nevoie. Fie ca să-ţi dai foc, ori să-ţi porneşti rabla în care-ţi bagi câştigul pe-o lună pentru consumabile, rovinietă sau eterna escrocherie RCA. Când am achi­ziţionat Furia Albă, preţul benzinei era undeva la 3 lei. Între timp el s-a dublat iar tendinţa este crescătoare, la fel cum sunt toate relele din ţara asta. De ceva vreme primesc mesaje pe mess prin care mi se cere să mă afiliez altor şoferi nemulţumiţi de preţul carburanţilor.

De eternele accize şi alte drăcovenii de taxe ce au făcut litra de benzină să devină un lux la care nu se poate gândi nici sinucigaşul român ajuns la disperare din cauza bunăstării care s-a abătut peste Românica noastră.
Nu ştiu dacă acest protest este o soluţie. Mereu vor exista subtrefugii la care va apela mintea ascuţită a românaşului. Pe vremea Împuşcatului se foloseau amestecuri de-a dreptul alchi­mice pentru a putea face nişte kilometri în plus în weekendul când îţi permitea numărul de la sicriul pe patru roţi numit Dacia.

Azi, scumpirea ţigărilor a dus la explozia pieţei netimbratelor, nu cred că există cătun în ţara asta unde să nu existe minim doi sau trei Zaher Iskandarani cu Fast ori LM contrafăcut prin genţi. La fel şi cu alcoolul. În baruri s-a majorat excesiv, aşa că lumea îşi umple coşul din supermarketuri ori se aprovizionează de la vecinul cu distilerie ilegală-n garaj, iar în club consumă matrafox dosit cuminte-n jumătatea de Cola.

Norocoşii cu maşini diesel sunt oarecum mai la scut de valul de scumpiri anunţat cu nonşalanţă de asasinii economici aflaţi în spatele afacerii cu carburanţi. Se cumpără la aproximativ jumătate de preţ de la şoferii profesio­nişti şi astfel se mai iese din găuroiul economic în care s-au prăvălit iremediabil buzunarele noastre.

Dar pentru ceilalţi, e jale. O jale pe care n-ar fi pu­tut-o exprima nici tizul ei, marele sculptor Ioan Jalea.
Furia Albă stă cuminte, acoperită de troienele unei ierni ce pare că acum vrea să-şi ia tălpăşiţa şi mă gândesc cu groază că-i va trebui în curând RCA, bineînţeles scumpit şi ăla. Lucru absolut necesar dat fiind antecedentele mele de şofer furios, ce struneşte cu greu herghelia de 45 cai putere aflată sub capota pe care n-am mai vopsit-o de la accidentul de anul trecut.

Aşa că n-am de gând ca-n zilele în care se anunţă ineditul protest s-o scot din nămeţi pentru a pleca ordonat la o staţie PECO s-o alimentez cu benzina din ce în ce mai mizerabilă ce sălăş­lu­ieşte-n burţile rezervoarelor îngropate sub cimitirele banilor noştri numite Lukoil, Rompetrol sau Petrom, ori ce nume or mai avea.

Acolo mă voi duce doar ca să stau în minibarul din incintă şi să beau în cinstea benzinarilor ce vor freca pompele până le vor face bec, din plictise­ală, datorie şi lipsă de clienţi.
Şoferi, pe ei! Destul cu hoţia.