Shopping addicted
Cand tot ce faci in timpul liber este sa te relaxezi facand shopping – real sau online – atunci inseamna ca esti obsedat?
Ti se transforma personalitatea din cauza shoppingului, hainelor si pantofilor?
Oare chiar sunt banii ochiul dracului si de aceea nu vor nicicum sa stea in buzunarul tau?
Tentatia este raspunsul la intrebarile de mai sus. Ei bine, cand totul iti este pus pe tava, nu te poti abtine sa nu il iei. Sta in natura umana. Chiar daca acel tot costa multi lei, euro sau dolari, instinctul uman se trezeste…si cheltuieste.
instinctul Omul a fost creat doar om. Nu om imbracat. Asa trebuia sa fie. Ei bine, nu mai este.
La inceput de mileniu trei, iata ca traim intr-o lume manuita de industria shoppingului. Cu milenii in urma, omul era condus de instincte, acum de sistem. Ma intreb cateodata de ce am dulapul ticsit cu haine care peste catva timp nu ma vor mai incanta? De ce visez la pantofi care sunt prea scumpi ca sa mi pot permite, mai mult decat la bursa de la facultate? Oare pentru ca ma integrez perfect in sistem? Probabil.
Romanii iubesc shoppingul si bunastarea, pacat ca nu-si permit o viata de calitate. Este trist. In schimb, am observat ca americanii sunt disperati sa cumpere…isi petrec timpul luand masa in oras si cumparand orice. Adevarul este ca au si ce cumpara. Hainele sunt ieftine, electornicele sunt ieftine. totul este ieftin. Cel putin, totul este mai ieftin ca in Europa si cel mai important, totul este ieftin pentru ei.
Am sustinut intotdeauna sus si tare ca eu nu sunt una dintre tipele care au ca si scop in viata shoppingul si chiar ma laudam cu lucrul asta. Rareori mi s-a intamplat sa ma gandesc la o haina, sa mi-o doresc atat de mult incat sa nu pot dormi noaptea, rareori am renuntat la ceva ca sa imi cumpar ceva de imbracat. Si sincer, chiar nu simteam nevoia de ceva mai mult decat necesarul si bineinteles, frumosul.
Iarasi bineinteles, partea de mai sus poate fi uitata, pentru ca acum sunt shopping addicted si simt ca mai am putin si o sa am nevoie de terapie. De cand am ajuns in SUA, iubesc hainele si mai ales pantofii si gentile. De ce? Pentru ca sunt ieftine. Nu toate, dar sunt. Chiar in situatia in care sunt – studenta = imi permit sa imi cumpar o rochie cu 40 $, care sunt convinsa ca in Arad nu ar putea fi de gasit si care sunt sigura ca ar costa foarte mult. Recunosc ca deja am vreo trei rochii cumparate de aici si alte cateva lucruri…si inca nu am ajuns pe 5th Avenue, New York. God, help me!!!
Imi petrec zilele “americane” cautand haine si pantofi pe Internet si azi m-a prins ploaia la shopping….ploaie de uragan. Shame on me. Adevarul este ca shoppingul in SUA este o metoda de relaxare si antidepresiva. Simt asta pe pielea mea. Ideea e ca ma intorc pe meleaguri moritice intr0o luna si ma tot gandesc cum o sa “supravietuiesc” acasa, unde hainele sunt atat de scumpe?
Trecand de la mine la general, ma tot gandesc la ce nivel a ajuns aceasta industrie a shoppingului. Acum, ca sa fie totul si mai simplu ca sa scoti banii din buzunar, nici macar nu mai trebuie sa faci asta, s-a inventat cardul. Si ca sa fie si mai simplu, nici macar nu trebuie sa mergi la magazin, este suficient sa te asezi confortabil in pat, cu laptopul in brate si poti incepe sa shoppinguiesti online. Tare, nu?
Nu stiu ce sa zic, pana la urma, exista shopping addict sau este un lucru instinctual? Oare ar fi mai bine sa ne canalizam atentia si energia pe alte lucruri sau ar trebui sa ne folosim de shopping ca mod de relaxare, cum scriam mai sus? Oricum ar fi, cel mai bine ar fi sa nu exagera.