Povestea unui caine

Vorbesc despre un caine pe care l-am intalnit anii trecuti, intre timp i-am pierdut urma. Astazi mi-am adus aminte de el pentru ca este o zi speciala si trebuia sa-i dedic cateva randuri.

Istoria acestui caine este una dintre cele mai triste povesti din lume. Exista cu siguranta atatia alti caini care sufera, dar atunci cand il priveai in ochi, gaseai atata singuratate, “parte componenta” ce a caracterizat intreaga lui viata.

In cei cativa ani pe care ii avea atunci, a trebuit sa se adapteze la situatii dificile, probabil la limita de rezistenta chiar si pentru un caine puternic ca el, dar a amestecat intodeauna demnitatea si resemnarea sau poate increderea intr-un viitor mai bun.

Cine vrea un pitbull? Se punea intrebarea la momentul respectiv. Datorita rasei nu si-a dorit nimeni adoptia lui pentru ca toata lumea se gandea la faima dobandita pe nedrept de acasta rasa. Nu prea multi au vazut in el un caine trist, poate cel mai cuminte caine din lume si sunt in stare sa jur ca in ochii lui zareai lacrimi!

Trei ani de zile Bruno a stat inchis in spatele gratiilor intr-o canisa. Era scos o data pe saptamana la o plimbare rapida. Partea trista este ca daca era o alta rasa, Bruno probabil ca de mic dormea pe o perina pufoasa, avea parte de o stapana enervant de atenta cu el si era iubit de toata lumea. Dar… vezi tu… Soarta lui Bruno a fost alta. A cunoscut doar gratiile, patul din carpe si sunt convins ca cel putin mai mult din jumatate de viata a sperat in fiecare moment ca vine cineva sa-l scoata de acolo. Pentru totdeauna!