Pisiceala intr-o relatie

Și daca tot este vremea asta căcăcioasă în jurul nostru, soba funcționează la capacitate maximă, zic să facem o șezătoare că parcă mi-a venit dor!

Sunt interesat de părerea voastră. Într-o familie cum se împart treburile administrative. Muierea duce gunoiul și spală pe vase, soțul plătește curentul și întreținerea la bloc? La voi e diferit?

Îmi vine în cap primele momente ale unei relații. El si Ea sau după caz. Când văd atâta lapte și miere zău că-mi vine rău. Chestiunile astea nu sunt definite. Adică din dragostea mare nu prea mai ți cont de reguli. El spală vase, ea plătește curentul. Sau merg amândoi la risipit bănuții.

Dincolo de sensibilitatea mea de mascul, nu am dat niciodată doi bani pe romantismele casnice. Privesc cu atâta nonsalanța lucrurile încât și cei mai apropiați oameni din jurul meu spun că m-am transformat într-un căpcăun.

La mine este clar. Nu am chestii că aia o faci tu sau aia o fac eu. Nu-mi place aspitatorul și sunetul lui. Când sunt singur acasă folosesc doar mătura.

Nu cred că sunt un insensibil și lipsit de romantism, însă pisiceala specifica hormonilor încinși o detest.” Soricel duci tu gunoiul, timp în care eu mă pregătesc să facem dragoste?” sau alte replici, am o vagă lene de a exprima, în scris, mai multe.

Că dragostea este ciudată am învățat. Că la un moment dat dispare și ajungi într-o serie de compromisuri, milă sau de multe ori obișnuință, am experimentat.

Ce nu îmi explic. Chestiile astea rezistă într-o relație? Chiar există oameni pisiciți care toată viața privesc lucrurile într-un roz scârbos? Vine vremea când zici: “Ho în pana mea, m-am săturat!” Vine ori ba?