Ooo…ce nuntă minunată!

Dragii mei, întotdeauna mi-a plăcut să merg la nunţi şi mereu am detestat acest lucru. Îmi place ideea de a mă bucura de fericirea altora însă rareori am simţit acest lucru pentru că fericirea celor care fac nunţi – mai ales grandioase – este suma de bani pe care o primesc de la fraierii de invitaţi…scuze, prieteni.

În ultimii doi ani am luat parte la multe nunţi, care mai de care şi sincer, m-am scârbit la ideea că la un moment dat, după ce ţi se oferă mâncarea deja super cunoscută şi show-ul jalnic când este furată mireasa sau mirele, mai nou, TREBUIE să te prezinţi cu pliculeţul la masa mirilor, care abia aşteaptă să se termine nunta ca să numere euroii.

Muzică populară, manele îşi încântă groaznic urechile iar invitaţii se îmbată înainte de miezul nopţii, cu ţuică, bineînţeles. Ideea e că nu vreau să jignesc pe nimeni şi nici nu vreau să spun că-mi pare rău că am fost la nunta câtorva oameni, însă m-am săturat de acelaşi spectacol care mi-e oferit la fiecare adunare de acest gen.

Şi cum vreau o minune întotdeauna în viaţa mea, iată că a şi venit. Sâmbăta trecută am avut onoarea să fiu naşă la o nuntă care a fost deosebită în orice amănunt. Probabil că vă întrebaţi dacă pot fi naşă…ei, fireşte nu, pentru că nu sunt căsătorită, însă de aici începe unicitatea nunţii la care am fost naşă, alături de prietenul meu.

Doi prieteni apropiaţi (ai prietenului meu) ne-au întrebat scurt şi sincer dacă vrem să le fim „martori spirituali“…şi am acceptat. Eu, mai organizată din fire, am început să mă stresez, să întreb ce am de făcut în calitate de naşă…ca până la urmă să mi fac nimic din ce credeam eu că ar trebui. Mirii noştrii au decis să se căsătorească la biserica catolică pentru că e mai scurtă ceremonia şi aşa a fost. Noi am stat şi am privit, frumos gătiţi, cum doi prieteni dragi îşi jurau iubire eternă şi acest lucru m-a făcut să cred că am participat la cea mai frumoasă nuntă, desprinsă parcî din filmele americane.

Eu a trebuit doar să îmi port ţinuta şi să zâmbesc la poze după care am dansat multe multe ore…Muzică de calitate, LIVE (Incognito cover band dacă sunteţi interesaţi), mâncare bună şi tort super gustos, şi mai ales oameni faini. Mirii super miri, frumoşi şi relaxaţi, mai ales. Toată lumea a dansat, fără figuri, fără stres, fără să simtă oboseală. Banii au fost daţi din suflet mirilor, pentru că ne-am simţit minunat la nunta lor şi la sfârşit le-am mulţumit că ne-au ales pe noi să le fim alături în cele mai frumoase momente din viaţa lor.

Oameni buni, lăsaţi monotonia şi banii deoparte şi căsătoriţi-vă din dragoste…Eu nu mai vreau să merg la nunţi şi să hotărâsc în taxi, în drum spre marele eveniment, câţi bani merită mirii sau câţi vor. Vreau să mă gândesc – „mă bucur că pot să mă bucur alături de ei de împlinirea lor“. atât.