Frica de dentist!

Toată ziua am stat ca pe ghimpi. Aveam o programare la stomatolog şi eram indecis… Să merg sau nu?
Mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus. De la alimentara din colţ am cumpărat o ciucalată, ca de… asa am fost învăţat de mama, la medic nu mergi cu mâna goală.

În sala de asteptare a cabinetului mi-am dat seama că tremur… îmi era o frică teribilă. Mi-am zis, „Dane fi barbat, e doar un detartraj!”

După ceva vreme apare prietena mea Mihaela, prezentă şi ea pe blog uneori, ba chiar la câte o întâlnire de bloggeri, asistentă la respectivul cabinet stomatologic. Mă aşez frumos pe scaun şi până a sosit doctoriţa dintr-o cămăruţă alăturată mi-am făcut diferite şcenarii cu privire la chinul meu ce avea să urmeze.

Între timp m-am informat asupra fiecărui instrument aflat prin jurul meu, ca într-un film de groază, un film de Jhon Carpenter. Din tremurat nu m-am oprit foarte mult timp… A fost cea mai ingrozitoare oră din viaţa mea, din ultimii ani. Nici o durere nu este mai îngrozitoare decât atunci când stomatologul îţi meştereşte în gură!