Evoluţie spre nicăieri….

Experţii şi oamenii de ştiinţă ai zilelor noastre încearcă în mod tot mai disperat, să găsească răspunsurile lumii: din ce s-a format specia umană, spre ce vom evolua şi mai ales ce fel de concept reprezentăm? Răspunsurile vin bineînţeles de la aceiaşi inşi, care reuşesc astfel să ridice confuzia umanităţii la limite. De fiecare dată când desluşesc un răspuns plauzibil, care să ne explice enigmele existenţei noastre, aceiaşi experţi dau iarăşi totul peste cap şi născocesc o nouă sumedenie de întrebări fără răspuns şi alte teorii de neînţeles.

Cu toate că adesea dăm crezare acestor teorii excentrice şi ne imaginăm cum de este posibil să fi fost formaţi din lut sau să provenim din cimpanzei, iată că totuşi trăim o viaţă reală – sau poate nu – în care ne lăsăm ghidaţi de „minunăţiile“ create tot de noi, simpli muritori.

La fel ca şi acum sute de mii de ani, necesităţile noastre sunt aceleaşi – avem nevoie de aer, hrană, adăpost, reproducere şi uneori de afecţiune. Diferenţa este că acum avem nevoie şi de ce nu avem nevoie: foarte multă bogăţie materială, care bineînţeles nu se va transforma cu noi cînd vom muri, în nimic.

Bineînţeles, este de luat în considerare că de-a lungul mileniilor omul şi-a chinuit creierul spre a ajunge la mai mult şi chiar a reuşit, dar există o oarecare enigmă la mijloc. Dacă am evoluat atât de mult, dacă viaţa omului a devenit atât de modernă ca în prezent, atunci de ce spiritul omului, aş spune, a devenit atât de superficial?

Ne hrănim spiritul cu tot felul de concepte negative, care sunt adevăratele distrugătoare sau schimbătoare ale omenirii. Omul a descoperit tehnologia, arta, sportul sau studiile din dorinţa de a crea moduri de încântare a spiritului, dar nu a inventat prostituţia, terorismul sau bolile din aceeaşi dorinţă.