Eu cand vreau sa fluier…

Zilele trecute asistam la o discutie intre doua cunostinte care pana azi nu si-au gasit un serviciu decent. Ca e criza financiara, ca firmele nu mai vor personal, ca trilulilu…

Suntem prea ghinionisti sau pur si simplu oamenii astia au dreptate? Atat de greu este de gasit un loc de munca? Excludem faptul ca fiecare dintre noi ne dorim posturi cat mai confortabile, scaune tapitate si de ce nu, internet la discretie.

De exemplu mama mea nu isi gaseste serviciu. A trecut usor de 50 de ani! Femeile de peste 45 de ani reprezinta categoriile cele mai defavorizate in privinta posibilitatilor de angajare, observ ca si tinerii au probleme… In cazul tinerilor de multe ori este lenea sau “nu este asta de mine.”

Ca o paranteza, oficial am doua locuri de munca. Ziua fabric mobila, o car la clienti, montat, urcat cu scandura-n spate multe etaje( ultima data 7) si spre seara ajung acasa, arunc jegul de pe mine, belesc ochii intr-o farfurie cu mancare si plec la jobul numarul doi.

Noaptea lucrez la un ziar local. Imi pun o camasa curata si calcata si pasesc in redactie cu fruntea sus. Termin munca foarte tarziu in noapte si incep o noua zi la 07.00. Nu mi-a fost niciodata rusine cand a fost vorba de munca. Cu toate astea eu sunt multumit. Sunt un obosit multumit.

Stie cineva vreo vrajitoare care arunca cu boabele si iti gaseste jobul perfect si foarte bine platit? Am cativa amici care au nevoie…