Duminica nervilor

Nu stiu daca este o forma de protest, dar mi-a crescut barba. Foarte mult. Observ oarecare maturizare si cred ca o voi lasa o perioada. M-am trezit plin de draci, aparent fara motiv. M-am spalat in graba pe dinti si am fugit spre serviciu. Este duminica si nu este atata agitatie pe aici, asta imi place caci nu am chef de nimeni. Acasa la mine lumea de pregateste de un gratar, poate ultimul pe anul acesta.

Au inceput deja ploile si frigul. Nu regret. Am atatia nervi incant nici pe Maya nu o suport in momentele astea. De cateva zile nu mai suport pe nimeni in jurul meu.

Ori inebunesc, ori imbatranesc, chiar nu stiu. Nimic nu reuseste sa-mi risipeasca starea asta. Nici voi, nici blogul… Poate ca toamna aduce cu ea ceva… O schimbare! Am considerat blogul asta un jurnal. Vreau sa-mi spuneti voi unde gresesc…