Când eram mic jucam şah cu bunicul meu.

Pentru că eram novice în tabla cu pătrăţele el îmi dădea întotdeauna for, scoţându-şi câteva piese de pe tablă. Ambiţios din fire, odată am făcut şi eu la fel iar moşu Păcurariu luând asta drept un afront suprem, mi-a dat cu tabla-n cap. Declanşarea tămbălăului în care sunt implicaţi pioni, nebuni sau regi mi-a adus aminte de întâmplare şi m-a făcut să mă întreb dacă cineva va zgudui vreodată acest pol al corupţiei sau totul va rămâne la nivel de gargară media.

Nu cred. Din vămi va curge mereu bani pentru cei care odată la patru ani ne mint că vor eradica corupţia. Chiar dacă face pe supăratul, Regele nu va da niciodată cu tabla-n cap sistemului fanariot ce asigură bănuţii albi pentru zilele negre din căldarea cu smoală a campaniilor electorale în care dracii din toată mass media îşi vor băga cu voioşie furcile în cadavrele politice, fermecând o naţiune întreagă.

De altfel, românului i se pare normală şpaga. Unii consideră că ar trebui instituţiona­lizată, să fie la fel ca şi baccişul chelnerilor iar statul să o impoziteze. Pentru că ne-am lămurit cum stau lucrurile cu mita la frontiere, singura întrebare din această nebuloasă rămâne cine naiba este ,,Regina”. Persoana care va ieşi cea mai şifonată din toată chestia asta. Degeabă se gândesc cu invidie la ingrata dar bănoasa funcţie neştiutorii într”ale politichiei. Boborul doreşte ca lupta anticorupţie să aibă rezultate, în ţară e foame, aşa că este clar că respectivul a pus-o.

Cel însărcinat cu extragerea banilor din şpagomat este la ora actuală cea mai râvnită persoană de către deţinuţii ce privesc şti­rile şi o aşteaptă cu nerăbdare în celulă ca să îi pună pătura-n cap şi s-o facă mireasă în acordurile melodiei ,,Dancing Queen”.

Până una alta, propun ca maestra emerită într’ale şahului, d-na Elisabeta Polihroniade să fie unsă şefă peste vămi, iar fiecare român cap de familie să aibă şansa de a lucra barem o tură pe an acolo, pentru a câştiga un ban cinstit şi a avea ce pune copilaşilor pe masă.