Avem timp pentru toate?

Avem timp pentru toate si cu toate astea demonstram ca nu este asa. Timpul trece si odata cu el realizezi ca omul ramane o necunoscuta placuta pe care ai avut sansa sa o cunosti in aceasta viata. Nu sunt deloc superstitios, nu cred in farmece/blesteme/fantome mai mult sau mai putin prietenoase. Dar… uneori am momente de deja vu. Foarte adesea se intampla sa traiesc momente pe care sunt sigur ca le-am visat in trecut, am impresia ca oamenii cu care interactionez sunt atat de cunoscuti cu toate ca este prima data cand ii intalnesc. Prietenii imi spun ca inebunesc, eu imi zic doar ca exista undeva o esenta, traiesc senzatia ca stiu ce va fi. Tu ce crezi? Este inceputul sfarsitului?

Ok. Nenea(sau tanti) psiholog mi-ar spune ca nu exista asa ceva, ca subconstientul meu stocheaza intamplari aparent banale. In clipa cand reintalnesc aceste informatii, apare o puternica senzatie transmisa de subconstient (deja sunt in ceata!) si pentru ca nu intodeauna exista o buna “comunicare” intre constient si subconstient, aceste informatii sunt “rulate” ca o premiera.

Citeam in ceva brosurica faptul ca acel “deja vu” apare pentru ca exista dimensiuni paralele, ca traim intr-un univers care ne “intoarce” intodeauna pe pamant pentru ca nu reusim niciodata sa realizam tot ce ne propunem. ( Nu! Nu era o brosura “Martorii Lui Iehova)

Sunt enervat si de semnificatia viselor. Caine=dusman. Toti cei din jurul meu stiu ca patrupedele sunt o motivatie pentru mine. Sau dupa caz, alte semnificatii bizare si amuzante de multe ori.

Tu in ce crezi?