Animal de companie… sau?
Despre caini vorbesc. Intreba cineva zilele trecute care sunt motivatiile pentru care cresc un catel. Si pentru ca de aproape 3 ani cresc unul in apartament si inca cinci la mama la tara, m-am gandit putin la motivatii.
Maia mea face parte din “Familia Mopsilor” si este cu succes cel mai frumos exemplat pe care l-am vazut. Orice cioara isi lauda puiul! 🙂
In trecut aceasta rasa era crescuta de imparatii chinezi. Mopsii sunt urmasii lui “Pai” si slava domnului ca si ei au urmasi! Cu aceasta ocazie ii multumesc lui Andi pentru cadou.
Germanii au numit aceasta rasa Mops, englezii Pugg… Astfel astazi numele rasei este Mops-Pugg-Carlin!
In Italia nu stie nimeni de Mops! Acolo “Carlino” este numele asociat acestei rase. Numele de “Carlin” i-a fost dat de Carlino, un artist de la “Comedia dell Arte” care interpreta rolul lui Arlequino!
Cu toate ca are figura urata in comparatie cu alte rase, cutele mari si adanci de pe frunte confera figura inconfundabila a rasei.
Respira greu si zgomotos,ca un astmatic. Daca il scoti la plimbare risti ca majoritatea persoanelor de pe strada sa-ti atraga atentia ca acest caine este chinuit, ca are nevoie de apa. Pana sa cresc aceasta rasa si eu credeam la fel.
Avantaje? Nu stiu daca este termenul potrivit. Pot spune insa ca sunt un om mai responsabil dupa 8 ani de crescut mopsi. Pe Maia, mama ei… Am parte de atata dragoste, mult mai multa decat ofer eu. Te iubesc neconditionat animalele, simti asta din comportamentul lor.
Ei bine… spuneam ca animalele de companie te fac mai responsabil! Nu un caine se adapteaza dupa cerintele stapanului, stapanul se adapteaza dupa caine. Vorbesc pur si simplu de cainele pe care il cresti de drag, care iti ofera in fiecare zi portii de fericire prin simpla lui prezenta.
Maia mea are nevoie de atentie speciala. Nu suporta sa nu fie bagata in seama si este suparacioasa. Nu musca, nu face “crize” dar devine trista daca nu este in centrul atentiei. O mai motivez din cand in cand. Daca mie imi plac capsunile la nebunie… ea adora sa doarma cu mine.
Cu toate ca nu are voie in pat, din cand in cand (atunci cand jumatatea nu este acasa) se tolaneste sub patura alaturi de mine. Este atat de fericita si fac pe neinteresatul. Sunt la fel de fericit si eu! Iasa in plimbari scurte de cateva ori pe zi. Alearga ca o disperata si are atata energie incat daca nu esti obisnuit cu ea… te dispera. O pofta de viata nebuna, intr-un corp paros de 8 kg.
Parul? Naparleste! Casa imi este plina mereu de par. Necesita periaj aproape zilnic si daca iubesti aspiratorul este perfect.
Mananca ca o disperata. Niciodata nu se satura si m-ar trada pentru o feliuta de salam. E drept, pret de cateva secunde. Primeste mancare “la gramaj” si evitam astfel obezitatea.
Cainele a trecut de mult pragul de animal de companie, cel putin in cazul meu. O iubesc din tot sufletul si primeste doza de atentie de care are nevoie.
Responsabilitatea este foarte importanta si am devenit sensibil la cazurile in care animalele sunt maltratate. Totul este diferit in momentul in care ai langa tine patru picioare!
Tu ce “animal” ai?