Aglomeraţia din tren

Nu am vrut să scriu zilele trecute aceste rânduri pentru a nu aduce chiar în ziua de Paşte critici la adresa unora, care ar trebui să se gândească mai mult la siguranţa cetăţenilor, mai exact a călătorilor. Cum s-au făcut doi ani de când nu am mai călătorit cu trenul în Vinerea Mare, m-am gândit că de această dată trenurile nu vor mai fi aşa de aglomerate şi că pot să aleg acest mijloc de transport pentru a pleca la părinţi. Este un drum de patru ore cu trenul aşa că nu mi-am făcut probleme să îmi cumpăr bilet la clasa I.

Am ajuns în gară cu mult înainte de plecarea trenului, care era personal cu regim de accelerat şi am aşteptat pe peron venirea lui. Înainte cu câteva minute de venirea lui mi-am dat seama că va fi la fel de aglomerat ca în urmă cu doi ani şi că în mod sigur voi prinde loc doar în picioare. Aşa a şi fost. Toţi călătorii au fost încărcaţi cu bagaje, doar mergeau la rude şi la prieteni.

Cu greu a reuşit toată lumea de pe peron să se urce în trenul, care deja era plin de studenţii, care se întorceau acasă de la Timişoara. Cei, care ne-am urcat în tren de la Arad, am găsit cu greu un loc în picioare şi cu greu ne-am putut pune bagajele pe jos. Cert este că am stat în picioare între uşi şi că abia aveai loc să arunci un ac. Dar cum veneau Sfintele Sărbători Pascale, oamenii au acceptat condiţiile oferite fără prea multe comentarii. S-a stat ore întregi în piciore şi cei care coborau mai repede trebuiau să facă sărituri peste bagaje.

Cei care se aflau în vagoane se auzeau vorbind despre condiţiile mizere din tren. Tot aceştia se întrebau de ce nu se suplimenteză numărul vagoanelor mai ales în asemenea zile, când, după experineţa aniilor trecuţi se ştie că numărul călătoriilor este mult mai mare. Aceeaşi întrebare o aveam şi noi, cei care stăteam în picioare pe culoar, printre bagaje.

Acum după ce am reuşit să mă odihnesc mă întreb şi eu de ce biletele de tren s-au scumpit şi condiţiile au rămas aceleaşi? De ce să călătoreşti pe Căile Ferate Române este un chin şi de asemenea, de ce nu se investeşte nimic. În mod sigur sumplimentarea cu vagoane ar fi adus un cost în plus, cost pe care din cauza crizei în mod sigur nu şi l-ar permite nimeni. Bine că şi de această dată are de suferit tot omul de rând care scoate bani din buzunar pentru unele servicii care nu îi sunt oferite.