Oaaau! Am ajuns în lumea jucariilor de pluşi ? Nu! Sunt în camerea ei. Un pat mare, înconjurat de departe, de nişte pereţi împodobiţi cu flori de trandafir roz pe la colţuri, sute de jucări, un laptop, căteva reviste asezate pe un birou din lemn masiv.
- Hm…cate jucării ai ? te-ai jucat cu toate vreodată ?
- Pai..nu, dar mama mi-a cumparat atătea nici măcar nu şţiu câte sunt, dar am una preferată…
- Care este ?
Şontâc, şontâc se indreaptă catre patul ei si de sub perenele de mătase scoate un căţel jerpelit, alb care nu avea nici cea mai mică legătură cu restul de jucarii noi, frumoase mari , colorate!
- Uite! El e Tom! Îl am de când eram mică de la 4 ani, mi l-a dat tata!
- Da e frumos. Dar de ce e el aşă de special faţa de celalte.
- Of…greu te mai prinzi mă! E de la tata, ti-am mai spus…
- Aşa şi celalte jucării deunde sunt, nu tot de la el ?
- Nu, sunt de la mama. Tata…tata a murit.
- Îmi pare rău…nu am ştiut…- se intristă, chiar îmi parerea rău deşi ea spuse:
- Nu-i nimic! – tot mă simţeam vinovat…
- Şi ? îti place ?
- Ce ?
- Cum ce mă? Camera mea..
- Da! Bineînteles e foarte frumoaşa! Mi-aş fi dorit să am şi eu atâtea jucării şi mie îmi plac, acasă am…sau aveam un răţoi mare, îl cheamă Ciuciu muciu.
Ia-am stârnit râsul, măcar acum numai e tristă din cauza mea, adică din cauza că ia-am amintit de tatăl ei…
- Da chiar unde-i casa ta ? unde stai ?
- Nu ştiu…numai ştiu
- Hai mă serios! Spune…
- Nu ştiu…chiar nu ştiu, cred că am anezeie sau ceva de genul. Ştiu că am cazut ca din cer şi m-am trezit lângă tine…
- Hm…bine dacăspui tu..poti să stai aici să sti!
- Serios ? oricum cred că aş deranja, stau doar în seara asta mâine promit că o iau din loc.
- Ai mă! Stai aici, nu pleci de aici.
- Bine, bine…
Şi asa continuăm, din vorba în vorbă se face seară iar mama ei intra pe uşă:
- Puile, cum te mai simti ? te mai doare ?
- Un pic mama, cred că mai bine să dormi acum…mai vorbiţi şi mâine!
- Mai stau un pic mamă…promit!
- Nu măi mai bine, ai asculta-o pe mama ta, mai vorbim şi măine, ai avut noaptea trecuta a fost destul de incomodă pentru o fată finuţa ca tine.
- Aşa e! Haide asculta-l pe el.
- Bine mamă….
Se aproprie de EA, o înveleşte cu plapuma de puf şi o sărută pe frunte.
- Hai tinere! Să îti arăt camera de oaspeţi
O urmez…afară din camera ei….trec în urma ei printr-un labirint şi în cele din urmă ajung în asa zisa cameră de oaspeţii
- Asta-i camera de oaspeţi tinere, ai pe pat nişte pijamale, ai televizorul acolo, Noapte bună!
- Mulţumesc mult doamnă! Că mă lasaţi să rămân aici în seara aceasta…
- Nu ai pentru ce…doar mi-ai salvat fiiica…
Uşa cea mare se închide la o a doua apăsare pe clanţa de catre mama Ionelei, iar eu mă uit în jur, peste tot….şi ce să mai zic, numai ce să mai zic decăt un mare „Oaaau!”
